EERC – un ambasador pe două continente
După luni de muncă asiduă şi ajutor din mai multe părţi, aproape că, am ajuns acolo! Ceea ce a început ca o dorinţă în a deschide o uşă unui tînăr român promiţător a devenit realitate! Cele patru fete alese pentru programul de vară EERC din Boston al acestui an - două din Bucureşti şi două din Braşov - şi-au primit vizele de călătorie. Familiile gazdă au fost identificate. Biletele de avion au fost procurate...”

Eastern European Research Center, aşa se numea acum mai bine de două decenii celebra organizaţie înfiinţată la Boston de către renumitul profesor doctor în istorie la Boston College, fost consul onorific al României la Boston, domnul Radu Florescu. Ab initio, EERC şi-a propus consolidarea relaţiilor intelectuale româno-americane, atît la nivel individual cît şi la nivel instituţional. Alături de un grup de intelectuali inimoşi şi cu o profundă conştiinţă pentru România, domnul prof. dr. Radu Florescu a creat acest centru recunoscut în lumea educaţională, pe baza unei structuri elocvente. La o distanţă cronologica de cîţiva ani, mai exact la jumătatea anilor ’90 board-ul directorial al organizaţiei şi-a propus o incursiune în pepiniera copiilor cu potenţial şcolar. De asemenea, trebuie menţionat sprijinul acordat realizării acestui program de către domnul Augustin Buzura, fost preşedinte al Institutului Cultural Român. În anul 2008 EERC a fost revitalizat. Concomitent cu repunerea în actualitate a acestei implicări cultural-educationale s-a avut în vedere şi corelarea implicită dintre denumirea propriu-zisă a instituţiei cu dezideratele pe care le sustine. Aşadar EERC- Eastern European Research Center a redevenit Educational Enrichment for Romanian Children. Un resort al educaţiei care contribuie la conturarea unei imagini obiective, a unei ţări integrate sau mai bine zis în curs de integrare pe podiumul exigent al civilizaţiei. Din această cauză, persoanele individuale sau diverse consorţii sînt invitate să sprijine acest program, gîndindu-se că ajută nu numai tinerele generaţii ci şi imaginea ţării din care fac parte. www.eercboston.org- Contribute Now

În rîndurile ce urmează vă invit să citiţi două interviuri referitoare la începuturile programului EERC, impresiile create membrilor organizaţiei, impactul programului asupra elevilor români şi viitoarele proiecte ale agendei EERC. Doamna Daniella Floru, director în cadrul EERC şi domnul Mircea Ivănoiu, Fundaţia “Aspera ProEdu”, Braşov:

1. La iniţiativa cui a luat fiinţă această organizaţie? Cum s-a născut ideea înfiinţării acesteia?

În primul rînd aş vrea să vă mulţumesc pentru oportunitatea acordată de ziarul dvs. de a ne prezenta organizaţia. O să prezint puţin din istoria EERC-ului. Iniţial a fost înfiinţată de către Prof. Radu Florescu şi un grup de prieteni, majoritatea oameni de litere, în anul 1987 sub numele East European Research Center promovînd legături cross-culturale transantlantice. Începind cu anul 1995 scopul acestei organizaţii a fost transformat astfel încît să creăm un program prin care copii de vîrsta şcolară să poată participa la şcolile de vară în USA, specific zona Boston. Programul a selectat copii din diferite zone ale ţării de la Bucureşti, la Petroşani, la Baia Mare. Selecţia a fost făcută de şcolile locale. Elevii au participat ulterior la un interviu în limba engleză cu d-na Nadia Moşanu de la Fundaţia Culturală care a facilitat şi obţinerea vizelor de studiu. O parte din elevi au fost aduşi cu suportul financiar direct acordat de Aspera, Braşov şi Centrade Saatchi&Saatchi, Bucureşti. Părţile financiare şi logistica în SUA au fost coordonate de prof. Florescu şi de mine. Acest efort a fost susţinut de comunitatea Română Americană din New England care a ajutat cu contribuţii financiare şi cu găzduirea elevilor. Diferite şcoli americane au donat bursele. Programul a funcţionat efectiv între anii 1996-2001. După o perioadă de hibernare din motive variate, incluzînd mutarea Prof. Florescu din Boston şi perioada mea de studii medicale, cu doi ani în urmă ne-am întîlnit şi am decis să repornim acest program. Anul trecut un grup de prieteni din zona Bostonului, incluzînd directorul de programe d-na Michelle Ciurea, am repus în funcţiune EERC, de data aceasta sub un nume ce reflecta misiunea organizaţiei. Educational Enrichment for Romania Children, EERC a fost înregistrat ca un non-profit. Trebuie să menţionez că majoritatea ne cunoaştem demult, avem alte profesii decît” fundraising”, ne-am mobilizat prietenii şi familiile să punem roţile în mişcare. Cu excepţia unei sume minuscule pentru acoperiri administrative (timbre, bank fee etc.), fondurile se duc exclusiv pentru cheltuieli de călătorie ale copiilor. Toţi avem alte profesii şi avem ca numitor comun interesul în creearea de oportunităţi culturale în primul rînd, copiii români reuşind să cunoască altă societate, iar în al doilea rînd să fie ambasadori ai educaţiei române în SUA. Pentru a realiza aceste ţeluri avem nevoie de suport şi donaţii pe masura fiecăruia. Mai multe informaţii se pot gasi la www.eercboston.org (web site construit de soţul meu Fred Floru)

2. Care este criteriul de selecţie al elevilor care participă în acest program?

Cînd am reînfiinţat programul am menţinut criteriile iniţiale – să ştie limba engleză pentru a putea participa la şcolile de vară, să aibă rezultate bune la învăţătură şi să arate “dragoste pentru carte”. Vîrsta a fost menţinută între 12 – 14 ani (mai mici ar putea suferi departe de părinţi, iar cei mai mari sînt deja adolescenţi cu idei destul de bine definite). Ultimul criteriu, esenţial, este să provină din familii cu situaţie materială limitată care nu şi-ar permite să ofere copiilor acest voiaj cu resurse proprii. Anul acesta fundaţia Aspera, dna Lidia Bradley şi prof. Mircea Ivănoiu au selectat elevii din zona Braşov. Fundaţia Pricipesa Margareta, dna Simona Varga a ajutat cu selecţia elevilor din Bucureşti.

3. Această mini-bursă i-a influenţat într-un anume mod pe elevii care au urmat acest program, respectiv ca, mai tîrziu, să studieze la universităţi americane?

Aţi pus punctul pe “i” cu această întrebare! După reîntoarcerea copiilor în ţară, au fost comentarii scrise de ei referitor la experienţa imediată (comentariile pot fi găsite la website-ul ASPERA, l-am postat cu acordul lor şi la noi). Anul trecut am avut ocazia de a intervieva trei dintre foştii studenţi - deja unii termină faculatea! Toţi trei au menţionat ce impact pozitiv în lărgirea orizontului cultural şi social a avut experienţa la vîrsta aceea. Cîţiva au menţinut legăturile cu familiile gazdă care apoi i-au readus pentru alte studii. Şi totuşi după experienţa în SUA au constatat că oamenii au oriunde aceleaşi preocupări - munca, şcoala, familia - şi întelegînd aceste similarităţi nu sînt tentaţi să dea mai multă importanţă vieţii peste hotare decît viaţa zilnică în România. Dacă ţelul oricărui program educaţional este ca România să păstreze tineri cu experienţă, cred că EERC poate contribui în mod pozitiv. Poate expunerea la viaţa din străinătate la această vîrstă fragedă este o cheie în a asigura că, în final, va exista o apreciere fără exagerare a şanselor pe care le poţi avea în ţara ta.

4. Există şi alte ţări din Europa care au iniţiat programe educaţionale similare?

Poate, dar nu ştiu dacă specific pentru România. Cînd am încercat să strîngem fonduri şi să găsim pe alţii interesaţi de program am contactat foşti colegi de liceu după reuniunea din octombrie trecut (am terminat Sf. Sava din Bucureşti). O fostă colegă din Suedia mi-a răspuns că ar prefera să ajute un program similar local dar nu a confirmat dacă este unul deja în funcţiune.

5. Vă gîndiţi, în perspectivă, ca şi copii americani să beneficieze de asemenea burse în România?

Într-adevăr, ne-am gîndit la această posibilitate. Logistic avem nevoie de un grup local care să se ocupe de aranjamente cu găzduirea elevilor şi plasarea în tabere. Bineînţeles că asigurarea părţii financiare - zbor, asigurare medicală, burse - este esenţială şi fără suport în acest scop este greu de demarat. Nu pe ultim loc, siguranţa copiilor este cea mai importantă. Planul acesta este unul secondar care s-ar putea cu suport financiar corespunzător să capete destulă amploare. Am constatat că e nevoie de aproape 16 luni să planifici aşa ceva. Pentru moment însă ne concentrăm pe succesul primului program ce l-am repornit.



1. Domnule prof. Mircea Ivănoiu, ce înseamnă pentru dumneavoastră implicarea în acest proiect?

Cel puţin două lucruri, dar de fiecare dată ceva în care cred cu tărie. În primul rînd susţin importanţa educativă a cunoaşterii (atingerii) altor orizonturi, a unor alte realităţi contemporane. Acesta este un principiu educativ promovat din evul mediu în educaţia laică şi religioasă europeană, pe care-l redescoperim cu aproape fiecare generaţie şi care a fost reprimat o bună perioadă în Estul Europei. Eu am aflat tîrziu acest lucru, în cadrul unui program european de la Prof A. Van der Beken de la Vrije Universiteit Brussels care aproape „impunea” studenţilor lui stagii în străinătate, cît mai departe de casă (inginerie hidrotehnică). Un an din ultimii trei în străinătate este pe cale să devină o regulă şi la INSA de Lyon, la fel ca şi internaţionalizarea anilor de studii. Consecinţa imediată este mai puţin aprofundarea unei limbi străine care te ajută apoi în propria carieră, etc, etc, cît înţelegerea şi implicit toleranţa faţă de alte sisteme de viaţă, adoptarea unor reflexe utile din experienţa altora, respectul pentru fiinţa umană în general (dacă nu spun vorbe prea mari). Această generaţie are un loc de naştere, dar prin creştere explozivă a mobilităţii şi a presiunilor sociale va trebui să fie oriunde „acasă”. în cazul nostru, judec şi prin prisma propriilor mele amintiri din copilărie, cînd lucruri mai mărunte decît o asemenea vizită au avut un impact uriaş asupra formării mele şi sînt repere inconturnabile. Aici s-ar putea să mă înşel, nu sînt sigur că un anume tip de sensibilitatea rămas istoric acelaşi... În al doilea rînd este plăcut să fi alături de oameni care gîndesc la fel şi acţionează în acelaşi sens, chiar dacă ei se găsesc peste mări şi tări. Doar aşa te întîlneşti cu sentimentul reconfortant că ai dreptate şi poţi să continui şi dacă nu eşti majoritar ca atitudine, şi dacă acţiunea ta nu este de masă...

2. Dumneavoastră vă preocupaţi de selectarea copiilor, doar în judeţul Braşov sau în întreaga ţară?

Eu am răspuns solicitării Fundaţiei americane (EERC) din Boston care căuta să găsească pe cineva local care să facă selecţia. Preşedinta şi fondatorul ASPERA ProEdu Braşov, Lidia Gheorghiu-Bradley este în bune relaţii cu doamnele din Boston care se ocupă de acest program, se cunosc din perioada în care Lidia locuia încă acolo. Totodată Lidia a susţinut material participarea unuia din cei patru copii din acest an. Eu aveam „experienţă” pentru că, cu ani în urmă, am selectat în cadrul acestui program alţi doi elevi din oraş (care acum se apropie de terminarea studiilor universitare – program de licenţă).Iniţiator a fost atunci Prof. Radu Florescu, fost consul onorific al României la Boston, cu care avem plăcerea să ne întîlnim anual, atuncea cînd trece prin ţară. D-na Dana Floru m-a contactat prin e-mail, mi-am dat acordul, şi apoi cu ajutorul antenelor din şcoli am recoltat cîteva propuneri, le-am trimis dosarele la Boston şi acolo s-a făcut selecţia. Nu este o acţiune de mare amploare, anul acesta vor pleca în total 4 copii, doi din Braşov, doi din Bucureşti, eu mă ocup doar de zona Braşov. Sperăm cu toţii, cei din ţară şi cei de peste Oceam, ca această mobilitate la cursurile de vară a elevilor români (nivel gimnaziu) să devină tradiţională şi poate chiar să multiplice numărul de elevi antrenaţi.

3.Care sînt satisfacţiile dumneavoastră privind implicarea în acest program?

Una dintre satisfacţii am devoalat-o la prima întrebare. De fapt aştept cu interes întoarcerea fetelor, pentru că, pentru viitorul programului este importantă impresia pe care o vor face acolo. Ele hotărăsc în mare măsură viitorul altora (aşa cum se întîmplă în fiecare zi, în jurul nostru), buna lor comportare va avea ecou în comunitatea locală americană şi vom găsi alte persoane dispuse să sprijine această iniţiativă. Apoi este simpla satisfacţie de a fi util, am primit în acest sens aprecierile organizatorilor din Boston şi le mulţumesc că nu au lăsat să treacă neobservată modesta mea implicare. Lucrez de mult timp în “educaţie”. Înafara de faptul că aceasta nu este o afacere cum îşi închipuie unii (din interiorul sistemului), satisfacţiile sînt tîrzii şi incerte. Investiţia de încredere trebuie însă făcută, cu bună credinţă şi dezinteresat. Faptul că ea va fi răsplătită la nivel personal sau la nivelul societăţii, este o lege la fel de sigură ca legea atracţiei universale.

4. Fundaţia "ASPERA", pe care o conduceţi, are menirea de a se implica şi în găsirea sponsorilor necesari acestor burse?

Nu, sau deocamdată nu. Preşedinta Fundaţiei ASPERA a susţinut cum spuneam mai sus participarea unui copil. Sînt convins că în ţară există deja persoane şi instituţii care s-ar putea implica. Din diferite motive, dar în special din cauza lipsei de încredere în educaţie, în ţară sînt puţini cei care ar dori să se angajeze material într-un asemenea proiect. Cu cît vom afla mai repede cît de importantă este o asemenea «investiţie», cu atît ne vom simţi mai bine moral şi material.



Dana GLIGA